Medierea este o procedură voluntară prin care părţile, în prezenţa unui mediator neutru, imparţial şi într-o totală confidenţialitate, prin soluţiile găsite chiar de acestea, vor soluţiona disputa născută.Pornind de la definiţie, se pot desprinde caracteristicile de bază ale medierii şi anume: o caracteristică esenţială a medierii o reprezintă voluntariatul, în sensul că părţile care reprezintă personajele unui conflict nu pot fi obligate să se prezinte în faţa unui mediator, voinţa acestora fiind respectată neutralitatea constituie elementul care defineşte starea mediatorului, şi anume acesta este pe deplin neutru, prin aceasta înţelegâdu-se lipsa oricărui interes în rezolvarea conflictului în favoarea/defavoarea uneia dintre părţi imparţialitatea reprezintă poziţia echidistantă a mediatorului faţă de părţile prezente la mediere, cât şi atitudinea egală faţă de acestea şi de problema supusă medierii confidenţialitatea determină părţile să îmbrace o atitudine încrezătoare faţă de instituţia medierii şi de mediator, motivându-le să devină mai comunicative, mai deschise în faţa mediatorului şi a părţii opuse.

Sarcina mediatorului constă în a prezenta părţilor atât avantajele procesului de mediere, cât şi dezavantajele unui eşec al medierii, prin prezentarea aspectelor nedorite/nejustificate ale lipsei unei înţelegeri, şi anume: riscul de a pierde procesul, în situaţia în care părţile acceptă ca şi variantă viabilă de soluţionare intervenţia instanţelor de judecată; riscul de a nu câştiga suficient, sau cât ar fi dorit, prin delegarea opţiunii de a hotărî soluţia optimă către o terţă persoană; costurile substanţiale ale unui proces cu referire strictă la evaluarea acestuia din punct de vedere pecuniar - taxe; perioada mare de timp care este necesară unei soluţionări pe calea instanţelor de judecată; lipsa caracterului confidenţial şi expunerea din punct de vedere social care duce la o afectare a laturii emoţionale. Pe tot parcursul procesului de mediere, mediatorul apelează la tehnici de negociere care favorizează dezvoltarea cadrului natural în care părţile pot negocia direct sub îndrumarea acestuia şi poate acorda asistenţă în vederea încheierii în scris a înţelegerii la care s-a ajuns.
 
 Avantajele Medierii
 
Cel mai important avantaj al medierii îl reprezintă faptul că părţile pot sa-şi identifice şi să adopte singure soluţiile cele mai apropiate de nevoile şi interesele lor, spre deosebire de judecată şi arbitraj unde soluţia este impusă de un terţ (judecătorul/arbitrul).
Un alt avantaj important îl reprezintă confidenţialitatea. Mediatorul are obligaţia de a păstra confidenţialitatea discuţiilor, el neputând fi citat ca martor referitor la actele sau faptele aflate în cursul medierii(cu excepţia cauzelor penale când mediatorul poate fi audiat ca martor numai în cazul în care are acordul prealabil ,expres şi scris al parţilor şi, dacă este cazul, a celorlalte persoane interesate sau în situaţia ocrotirii interesului superior al copilului : dacă, în cursul medierii, mediatorul ia cunoştinţă de existenţa unor fapte ce pun în pericol creşterea sau dezvoltarea normală a copilului ori prejudiciază grav interesul superior al acestuia, el este obligat să sesizeze autoritatea competentă). Pe de altă parte, nici părţile nu pot folosi ca probe în proces informaţiile aflate în cursul medierii. Un alt avantaj al medierii îl reprezintă durata redusă a acesteia(poate să dureze de la câteva zile la câteva luni), dar şi flexibilitatea procedurii, părţile putând conveni cu mediatorul data, ora şi chiar locaţia în care doresc să se desfăşoare medierea. Participanţii la procedura medierii beneficiază de o serie de avantaje legale:-în situaţia în care părţile ajung la un acord, odată cu pronunţarea hotărârii judecătoreşti, la cerere, judecătorul va dispune şi restituirea taxelor de timbru plătite pentru învestirea respectivei instanţe.- de asemenea, la repunerea pe rol după suspendarea judecăţii civile la cererea părţilor, cererea de repunere pe rol este scutită de plata taxei judiciare de timbru.- În OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă este prevăzută posibilitatea restituirii sumei plătite ca onorariu mediatorului, dacă anterior sesizării instanţei s-a încercat medierea, dar aceasta nu s-a încheiat printr-o înţelegere, ca şi în cazul în care medierea s-a încercat după sesizarea instanţei, dar anterior primei zile de înfăţişare. Pe durata desfăşurării medierii, prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă: pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie; în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamaţia administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanşarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen;


Medierea conflictelor: 9 lucruri pe care trebuie să le știi!

Dacă ai străbătut vreodată coridoarele judecătoriei ori dacă te-ai așezat vreodată pe scaunele soioase din sălile tribunalului, înțesate de oameni pestriți și asudați în axilă, înțelegi despre ce e vorba! Sunt sigur că ai încercat sentimentul că te afli în filmul greșit și că ți-ai fi dorit să nu-ți petreci ziua printre robe, privirile severe ale judecătorului de caz, agresivitatea avocaților ori gesturile neîndurătoare ale procurorului, ostilitatea părții adverse… Și totuși, ce-ai fi putut face? În fond, în cazul unui litigiu, toate drumurile duc la tribunal… Așa să fie oare? În realitate, majoritatea litigiilor de natură civilă și o gamă importantă de litigii penale se pot rezolva prin mediere!

1. Dar ce-i aia mediere?

Soluția cea mai lejeră și mai productivă pentru rezolvarea conflictelor, pentru că ea se desfășoară prin dialogul dintre părțile aflate în conflict. Părțile decid, prin negociere. Mediatorul nu poate decide în locul părților, nici nu poate impune o soluție, dar el facilitează comunicarea dintre părți.

2. De ce e mai bună medierea decât procesul în instanță?

Pentru că la mediere decizi tu! În instanță, decide judecătorul, iar asta se soldează întotdeauna cu nemulțumiri cel puțin de o parte, dacă nu de ambele părți. La ședința de mediere, nimeni nu îți poate impune nimic! Medierea este o soluție de tipul win-win, pentru că părțile negociză până cad de acord asupra soluției.

Pentru că medierea se desfășoară în una sau două ședințe de mediere, care sunt programate în funcție de disponibilitatea părților. În instanță, aștepți să fii citat când vrea instanța și, în plus, un proces te poate ține ani de zile.

Pentru că nu te expui pe coridoarele tribunalelor! Și nici n-o să ajungi să citești despre cazul tău în ziar! Ședința de mediere nu e publică, așa cum sunt ședințele de la judecătorie sau tribunal. Mai mult, mediatorul este obligat să păstreze confidențialitatea asupra discuțiilor dintre părți.
Pentru că te costă mai puțin! Nu plătești taxă de timbru, nici avocați. Plătești doar onorariul mediatorului, pe care îl negociezi cu acesta și care poate fi achitat în mod egal de ambele părți.

3. Ce conflicte se pot rezolva prin mediere?


Iată o listă de conflicte care se pot rezolva prin mediere:
Conflicte de muncă: conflicte între salariați și angajator, referitoare la clauzele contractuale, la salarizare, la timpul de muncă, la accidentele de muncă.
Conflicte comerciale și financiare: referitoare la creanțe (datorii), referitoare la clauzele contractuale.
Conflicte civile: revendicări, succesiuni.
Conflicte civile: revendicări, succesiuni.

Conflicte de familie: partaj, încredințare de minori, pensii alimentare, școlarizare, continuarea căsătoriei, succesiuni.Conflicte penale: lovire, vătămare corporală din culpă, accidente de circulație etc. În general, toate conflictele pentru care urmărirea penală încetează odată cu împăcarea părților. Asta e valabil atât în faza de urmărire penală, cât și după ce conflictul a ajuns în instanță. Este suficient să-i ceri judecătorului suspendarea procesului în vederea soluționării prin mediere.
4. Unde se desfășoară medierea?
Medierea se desfășoară la biroul mediatorului, la o dată convenită în funcție de programul tău și al celeilalte părți. Partea cealaltă este invitată la mediere de către mediator, la solicitarea ta.

5. Ce fac dacă mi-a intentat cineva un proces?

Dacă te-a chemat cineva în instanță, poți avea tu inițiativa medierii. Îi poți cere judecătorului suspendarea procesului pe termen de 3 luni, în vederea medierii. Adresează-te mediatorului și el te va învăța ce ai de făcut.

6. Dar dacă vreau să chem pe cineva în instanță?

Probabil că ai motive serioase să-i intentezi cuiva un proces și nu vezi nicio altă soluție, dar te asigur că există una mai convenabilă pentru tine. S-ar putea să ieși mai bine din toate punctele de vedere.

7. Ce forță juridică are medierea?

În cazul în care părțile ajung la o înțelegere, mediatorul redactează un acord de mediere care conține tot ceea ce au decis părțile. Conținutul acordului de mediere este decis de părți, nu de mediator! Acordul este semnat de părți; de asemenea, este semnat și ștampilat de mediator, în calitate de redactor al acestuia. Acordul de mediere are forța unui înscris sub semnătură privată.La dorința părților, acordul de mediere poate fi consfințit printru act notarial. În cazul unui proces în instanță, acordul de mediere este adus la cunoștința instanței, care îl va consfinți printr-o hotărâre judecătorească, fără nicio altă formalitate și fără să mai fie necesară citarea părților.

8. Medierea este reglementată prin lege sau nu?

Firește că este reglementată! Procedura este aplicată la nivelul întregii Uniuni Europene și este reglementată prin Directiva Parlamentului European 2008/52/CE , din 21 mai 2008.
 În România, procedura medierii este reglementată prin Legea nr.192/2006 .

9 Ce fac dacă încă mai am nelămuriri?
Poți arunca o privire pe site-ul Consiliului de mediere ,
 unde găsești informații foarte utile. 


Autorul acestui articol este  Daniel Fărcaș, mediator autorizat, a studiat la Universitatea Sorbona (Paris), la Universitatea Panthéon-Sorbonne (Paris) și la Universitatea Babeș-Bolyai (Cluj-Napoca). 

În anul 2008, a obținut titlul de doctor la Universitatea Paris IV – Sorbona. 

Preluat de pe www.romcom.ro/medierea


Istoricul medierii in Romania  Medierea a aterizat, la propriu si la figurat, la noi in tara venind de peste ocean, mai precis din America.
Primele tentative de implementare a medierii in Romania dateaza din 1996, an in care Fundatia pentru Schimbari Democratice (FDC) a derulat primul proiect in domeniul medierii impreuna cu Canadian International Institute for Applied Negociation (CIIAN) si in care au fost cuprinsi mai multi reprezentanti ai profesiilor juridice si reprezentanti ai Ministerului Justitiei.
In intervalul 1999-2000, Ministerul Justitiei a derulat un program de formare a mediatorilor sustinut de Asociatia Baroului American-programul CEELI – si un proiect cu FDC, care a desfasurat un program pilot de promovare si aplicare a medierii in cadrul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
Primul proiect de lege privind medierea a fost propus de Ministerul Justitiei in 2000, dar a intimpinat o opozitie puternica.
Introducerea medierii ca solutie pentru degrevarea instantelor si cresterea calitatii actului de justitie a fost inclusa in angajamentele de aderare a Romaniei la UE.
Datorita colaborarii dintre Ministerul Justitiei si Ambasada Americana, a fost infiintat “Centrul Pilot de Mediere “ din Craiova, la inaugurarea caruia au participat Ambasadorul Statelor Unite ale Americii in Romania, domnul Michael Guest, si Ministrul Justitiei, doamna Rodica Stanoiu.
Centru si-a inceput activitatea in noiembrie 2003, medierea fiind prestata , initial, de mediatori cu experienta din Washington DC-SUA.Centrul Pilot a fost sustinut de Centrul Cultural din cadrul Ambasadei Statelor Unite ale Americii in Romania si de Ministerul Justitei.
Pentru inceput la cursurile de formare initiala au fost fost chemati si scoliti gratuit cate 10 avocati din fiecare judet, in grupe de cate 40 de cursanti.Acest demers tinea cont de experienta dintr-o tara europeana, de data asta, in care avocatii au cerut ca numai ei sa poata fi mediatori.Iar apoi, tot ei, au cerut modificarea legii, lasand aceasta profesie mai degraba pentru cei care nu aveau o formare juridica.Motivul principal al acestei cereri a fost acela ca avocati foarte “bataiosi” si incisivi in instanta, dupa ce au profesat ca mediatori, s-au “inmuiat”, nemaiavand aceleasi rezultate in procese.Sunt doua activitati diferite.A fi avocat insemana sa te lupti pentru o parte cu cealalta parte.A fi mediator insemana sa te “lupti” pentru linistea,binele si consensul partilor.
In mai 2006 a aparut legea 192 care reglementeaza medierea si profesia de mediator. Aceasta lege stabileste ca profesia de mediator este una liberala, Consiliul de Mediere este un organism independent care promoveaza medierea, acrediteaza cursurile de formare initiala si continua, autorizeaza mediatorii si forma lor de organizare profesionala si intocmeste Tabloul Mediatorilor.
Aceasta lege a pornit la drum ca o lege teoretica.Firesc, in conditiile in care medierea functionase pina in acel moment intr-un cadru restras si protejat.Eu imi exprim admiratia si respectul pentru cei care au participat la elaborarea ei, pentru curajul si disponibilitatea lor de a se implica.
Odata cu aparitia cursurilor de formare acreditate de CM toti cei care indeplineau conditiile, au putut participa , contra cost, la ele.
Modificarile aduse legii initiale sunt si din practica si din nevoia de aliniere la legislatia UE.
Utilizarea medierii in Romania inseamna crearea unui climat social linistit, mai putini bani publici cheltuiti in instant(atat cu ajutorul public judiciar cat si cu cheltuielile cu instanta), facilitarea accesului la instanta prin scurtarea termenelor cauzelor,prin degrevarea instantelor de spetele pretabile medierii.
Samantele medierii au fost plantate in 1996.De atunci ele au fost ingrijite si udate ,s-au inmultit, au prins radacini si au reusit sa iasa la suprafata.Acum medierea este verde, proaspata si imbobocita.
 Medierea a aterizat, la propriu si la figurat, la noi in tara venind de peste ocean, mai precis din America.
Primele tentative de implementare a medierii in Romania dateaza din 1996, an in care Fundatia pentru Schimbari Democratice (FDC) a derulat primul proiect in domeniul medierii impreuna cu Canadian International Institute for Applied Negociation (CIIAN) si in care au fost cuprinsi mai multi reprezentanti ai profesiilor juridice si reprezentanti ai Ministerului Justitiei.
In intervalul 1999-2000, Ministerul Justitiei a derulat un program de formare a mediatorilor sustinut de Asociatia Baroului American-programul CEELI – si un proiect cu FDC, care a desfasurat un program pilot de promovare si aplicare a medierii in cadrul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
Primul proiect de lege privind medierea a fost propus de Ministerul Justitiei in 2000, dar a intimpinat o opozitie puternica.
Introducerea medierii ca solutie pentru degrevarea instantelor si cresterea calitatii actului de justitie a fost inclusa in angajamentele de aderare a Romaniei la UE.
Datorita colaborarii dintre Ministerul Justitiei si Ambasada Americana, a fost infiintat “Centrul Pilot de Mediere “ din Craiova, la inaugurarea caruia au participat Ambasadorul Statelor Unite ale Americii in Romania, domnul Michael Guest, si Ministrul Justitiei, doamna Rodica Stanoiu.
Centru si-a inceput activitatea in noiembrie 2003, medierea fiind prestata , initial, de mediatori cu experienta din Washington DC-SUA.Centrul Pilot a fost sustinut de Centrul Cultural din cadrul Ambasadei Statelor Unite ale Americii in Romania si de Ministerul Justitei.
Pentru inceput la cursurile de formare initiala au fost fost chemati si scoliti gratuit cate 10 avocati din fiecare judet, in grupe de cate 40 de cursanti.Acest demers tinea cont de experienta dintr-o tara europeana, de data asta, in care avocatii au cerut ca numai ei sa poata fi mediatori.Iar apoi, tot ei, au cerut modificarea legii, lasand aceasta profesie mai degraba pentru cei care nu aveau o formare juridica.Motivul principal al acestei cereri a fost acela ca avocati foarte “bataiosi” si incisivi in instanta, dupa ce au profesat ca mediatori, s-au “inmuiat”, nemaiavand aceleasi rezultate in procese.Sunt doua activitati diferite.A fi avocat insemana sa te lupti pentru o parte cu cealalta parte.A fi mediator insemana sa te “lupti” pentru linistea,binele si consensul partilor.
In mai 2006 a aparut legea 192 care reglementeaza medierea si profesia de mediator. Aceasta lege stabileste ca profesia de mediator este una liberala, Consiliul de Mediere este un organism independent care promoveaza medierea, acrediteaza cursurile de formare initiala si continua, autorizeaza mediatorii si forma lor de organizare profesionala si intocmeste Tabloul Mediatorilor.
Aceasta lege a pornit la drum ca o lege teoretica.Firesc, in conditiile in care medierea functionase pina in acel moment intr-un cadru restras si protejat.Eu imi exprim admiratia si respectul pentru cei care au participat la elaborarea ei, pentru curajul si disponibilitatea lor de a se implica.
Odata cu aparitia cursurilor de formare acreditate de CM toti cei care indeplineau conditiile, au putut participa , contra cost, la ele.
Modificarile aduse legii initiale sunt si din practica si din nevoia de aliniere la legislatia UE.
Utilizarea medierii in Romania inseamna crearea unui climat social linistit, mai putini bani publici cheltuiti in instant(atat cu ajutorul public judiciar cat si cu cheltuielile cu instanta), facilitarea accesului la instanta prin scurtarea termenelor cauzelor,prin degrevarea instantelor de spetele pretabile medierii.
Samantele medierii au fost plantate in 1996.De atunci ele au fost ingrijite si udate ,s-au inmultit, au prins radacini si au reusit sa iasa la suprafata.Acum medierea este verde, proaspata si imbobocita.

Articol preluat de pe http://www.medierenet.ro/medierea-in-romania/